Începuturi pentru amintiri

Mi-am dat seama că de când s-a născut fiul meu, acesta s-a transformat într-un fel de calendar pentru mine. Orice eveniment sau situaţie ce vine în discuţie, este pentru mine „înainte să se nască Mihăiţă”, „după ce s-a născut Mihăiţă”, „în timp ce eram însărcinată”…Îmi acaparează toate gândurile, vorbele, totul se raportează la noua noastră familie, o familie cu un mic muguraş de copil! Mă gândesc acum la sărbătorile de Paşti de anul trecut, adică atunci când eram însărcinată. Ştiam doar că va fi un băieţel şi că îl aşteptăm cu emoţie, cu multă dragoste şi cu un pic de teamă. Eram curioasă să ştiu, să văd, să simt cum va arăta, cum se va relaţiona cu noi, cum ne vom descurca noi cu el, sau el cu noi…Încercam să descifrez trăsăturile mele şi ale soţului meu pentru ca să-mi dau seama cum va arăta puiul nostru! Îmi doream să fie frumos ca tăticul lui! Apoi când s-a născut am văzut amândoi că am primit în dar un băieţel perfect! Acum nu-mi vine să cred cât de mult a crescut deja băieţelul nostru, cât de multe a învăţat deja, ce frumos se dezvoltă, cum ştie să ne zâmbească şi să ne dea putere şi energie, mai ales când trebuie să-l legănăm noaptea pe la 1:00. Dar după ce adoarme, ne culcăm obosiţi şi împăcaţi, împliniţi-suntem părinţi! Acestea vor fi amintirile noastre!