Cum se creşte un copil fericit?

Am participat la un curs de formare, de două zile, iar titlul cursului era: Înţelegerea stilului de viaţă la adolescenţi şi adulţi. Ce mi-a rămas puternic în minte a fost ceea ce formatorul a subliniat la un moment: dacă părinţii cresc un copil răsfăţându-l, de fapt cresc un viitor adult care nu va avea capacitatea de a se adapta, adică nu-şi va găsi locul în lume, într-o profesie, într-o relaţie. Unui copil răsfăţat i se insuflă ideea că are permanent nevoie de ajutor din moment ce tot timpul este cineva care se achită de toate sarcinile sale, adică tot timpul mama îl îmbracă şi tata îi spală pantofii şi aşa mai departe. De fapt ce câştigă copilul din asta? Poate un uşor confort valabil doar pentru un scurt timp? Dar ce pierde copilul atunci când e scufundat în răsfăţ? Pierde posibilitatea de a-şi dezvolta abilităţile pentru că nu e lăsat să facă ceea ce ştie, pierde ocazia de a exersa deprinderi, îşi pierde încrederea în sine şi i se întăreşte ideea că nu e capabil să realizeze ceva singur ci permanent are nevoie de ceva din afară.

Ce e de facut? Stând alături de fiul meu în „marea explorare” prin toată casa şi prin toate ungherele camerelor, mă ghidez mereu după fraza aceasta: „Tot ceea ce poate să facă singur, trebuie lăsat să facă singur”. La fel, cred că trebuie să-i învăţăm pe copii multe. De exemplu fiu meu ştie acum că dacă deschide un sertar, este capabil să-l şi închidă (după câteva demonstraţii). Sper să nu mă orbească dragostea pentru copilul meu şi să nu văd când îl „sufoc” cu răsfăţ. Dragostea şi grija nu sunt egale cu răsfăţul.

Publicitate