M-am tot gândit ce să mai scriu eu pe blog. Nu am mai scris de multişor, deşi au fost momente ce meritau trecute pe blog, totuşi nu am avut timp. Încercam deci să conturez o idee ce să ajungă pe blog, despre cum ne jucăm cu Mihăiţă şi încercăm să-i dezvoltăm simţul ritmic, simţul tactil…de fapt să plutească voia bună prin aer. Totuşi tind să dau prioritate trăirilor mele interioare. Se apropie ziua de naştere a fiului nostru, prima zi de naştere! Parcă nici acum nu-mi vine să cred că avem un ghemotoc de 10 luni în vieţile noastre. Mi se pare că doar ieri l-am născut, dar timpul trece atât de repede încât parcă ieri mă gândeam că ce o să ne facem noi cu buburuza asta mică iar azi deja avem un băiat mare! Nu pot să stau departe de el nici măcar pentru o zi! Mi-aş dori să pot să retrăiesc momentul în care îl simţeam în burtica mea, îi simţeam mişcările, era mereu cu mine, lângă mine…sau momentul în care l-am privit pentru prima dată! Sunt foarte vii aceste amintiri în inima şi mintea mea, mai ales acum când ne apropiem de prima petrecere. Deja strâng idei pentru 9 iulie, am 2 reţete de tort, una pentru sărbătorit şi una pentru invitaţi.
Iată cele două zâmbete din inima mea:
Gandurile Adrianei 