Băiețelul meu crește de nu se mai oprește. Este foarte ocupat cu studierea tuturor lucrurilor din casă, totuși petrece destul de mult timp cu oalele din bucătărie, le scoate din dulap, le trântește de gresie (testarea rezonanței bucătăriei, calitatea gresiei, rezistența oalelor, etc.) apoi le așază la locul lor. De o vreme, fiul meu dă semne importante de independență. Mănâncă singur, cu mânuța, cu lingurița, cu furculița. La început îmi părea rău de jumătatea de porție ce ajunge pe hăinuțe și pe jos, dar apoi mi-am dat seama că Băiețelul meu are nevoie să-l susțin și să-l încurajez pentru fiecare reușită, pentru fiecare linguriță cu mâncare ce ajunge în guriță și să mă bucur de faptul că se simte mândru. Așa că ce contează că jumătate bucătăria e mâncare? Am un băiat mare!
Cutiuța cu năsturei-acesta este o activitate ce-l captivează pe fiul meu, se simte mândru de reușita sa, îi crește dorința de a se implica și în alte activități, i se dezvoltă mișcările fine ale mâinii, coordonarea ochi-mână, logica, îi crește autoeficacitatea și independența, îi stimulează atenția și observația. Nu este o activitate grea, deci nu este incomodat dedificultatea sarcinii.
Se confecționează ușor, avem nevoie de o cutie cu capac de plastic moale (ex. cutia de lapte praf Nan). Cu un cutter decupăm un dreptunghi în așa fel încât să rămână un spațiu gol în capac.
Mai avem nevoie de vreo 5 nasturi mai mari. Apoi îi demonstrăm copilului, de mai multe ori ce are de făcut. Încercăm apoi împreună cu copilul să introducem nasturii în cutie. Îl încurajăm pe copil să realizeze singur activitatea și îl lăudăm pentru reușită. Această activitate necesită supravegherea unui adult, ca să evităm accidentele cu nasturii.
Voie bună pentru joacă!
Gandurile Adrianei 