Guest post-Teatrul animăluţelor

Loredana Sebestyén continuă seria ideilor pentru vacanţă!

De fiecare dată când mă gândesc la copilărie și la joacă îmi vin în minte zilele în care alergam sub soarele dogoritor pe câmpia de la marginea satului bunicilor, după fluturi, băltoacele mlăștinoase de la marginea pădurii, unde vânam broaște, zilele petrecute în fața blocului, jucându-mă cu restul copiilor „Țară țară, vrem ostași”, „Men-X”, „De-a v-ați ascunselea”, „Elastic”, „Șotron” și alte jocuri care ne antrenau până se lăsa seara și mamele îngrijorate ne strigau de la balcon, iar noi întindeam ziua de joacă, cerșind încă 5 minute de 2-3 ori! Când am rămas însărcinată prima dată imboldul a fost să îi cumpăr „din timp” lui Adam multe jucării, frumoase și colorate. După primul lui anișor, cu frustrarea adunată din cauza faptului că majoritatea jucăriilor au rămas nefolosite și observând că cele mai interesante activități se desfășurau folosind obiecte comune, din casă (flacoane din plastic, oale, linguri din lemn), mi-am adus aminte de modul în care eu, la rândul meu, mă jucam în copilărie. Mi-am dat seama că fericirea unui copil nu e direct proporțională cu suma de bani cheltuită pe jucării, ci mai degrabă cu atenția, disponibilitatea și creativitatea părinților. Cred că scopul copilăriei e joaca, iar prin joacă un copil învață, simte că e valoros și că aparține cuiva. Mi-e greu să aleg jocul nostru preferat. Pentru că e vară și tocmai ne întoarcem de la mare îmi vin în minte ultimele jocuri: am alergat pe malul mării, fugind de valuri, am construit o groapă fooooarte adâncă, pe care am umplut-o cu apă din mare, meduze și crabi, am desenat în nisip și am cules scoici și pietricele colorate. Dar cele mai iubite jocuri sunt cele în care „ne prefacem”. Ne prefacem că suntem niște animăluțe care pot vorbi, sau prinți și prințese, magicieni- iar de fiecare dată scenariul e diferit. Pe lângă faptul că ne amuzăm copios de fiecare dată, din replicile lui Adam, îmi pot da seama de trăirile lui, de ceea ce îl supără/face fericit în ziua aceea. Facem des drumuri relativ lungi cu mașina; iar pentru a valorifica timpul pe care îl petrecem călătorind, unul din jocurile noastre preferate e „Teatrul animăluțelor”. De data aceasta am avut cu noi: Țestoasa cea Rapidă, Dragonul care scuipă foc, Elefantul- Urechi Roz, Papagalul Nico și Renul Rudolf. Și apoi urmează sceneta: Dragonului nu ii plăceau musafirii, iar Broasca a venit în vizită; papagalul, renul și elefantul au trebuit să născocească un plan pentru a-l învăța pe Dragonul care scuipă foc ospitalitatea. Și de aici se naște o adevărată poveste: cu intrigi, punct culminant și întotdeauna, final fericit! Figurinele le-am cumpărat de la Ikea, mai avem un Iepuraș-Ronțăilă, un Rechin- Dinți mari, Șoricelul-Fricos.

loreco

Tot în călătorii mai inventăm povești (eu încep cu o replică de genul „A fost o dată ca niciodată un șoricel care își dorea să poată zbura”, apoi fiecare dintre noi (mai puțin Armin-21 luni:), spune câte o propoziție, până ajungem la final), căutăm figurine în nori, numărăm animalele și bineînțeles- cântăm mult!

Acum, când vine vorba de jocuri și joacă, jucăriile sunt doar o opțiune- copiii și copilăria m-au învățat că cele mai frumoase momente sunt cel mai ușor de obținut, fiind prezent și ascultându-ți copilul. Copilăria lui se întâmplă acum, amintirile lui se construiesc acum; e o onoare și un privilegiu să fac parte din cele mai frumoase amintiri ale copiilor mei și încerc să nu las zgomotul din jur să mă facă să uit aceste lucruri!

Spor la joacă vă doresc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s