Aceasta carte face parte din colectia Povesti terapeutice a editurii Aquila `93 si ne propune 27 de povesti care invata mintea si vindeca sufletul, adresate atat copiilor cat si parintilor, pentru a-i ajuta sa faca fata cu succes acelor situatii complicate care apar deseori in viata tuturor, cum ar fi: divort, agresivitate, prieteni imaginari, incredere in sine, dependenta de calculator si multe altele.
Prin continutul lor, aceste povesti vizeaza atat dificultati de natura emotionala, cat si de natura comportamentala. Imaginile sugestive alaturate textului, il ajuta pe copil sa se transpuna mai usor in locul personajelor. Adultii pot contribui la dezvoltarea armonioasa a copiilor si la conturarea unor trasaturi morale, iar povestile terapeutice constituie o ocazie prielnica pentru a realiza acest lucru. Cartea este bogată în ilustrații reprezentative, iar copilul poate citi expresia emoțională a personajelor. Putem să-l întrebăm pe copil ce crede că simte sau gândește personajul, astfel se simte participant activ.
Poveștile terapeutice sunt mereu despre o terță persoană și astfel se reduce atitudinea defensivă, în comparație cu abordările directe (confruntarea). Aici copilul nu trebuie să se apere sau să se justifice. Probleme dificile sunt abordate de către personajele din poveste. Utilizarea poveștilor terapeutice permite copiilor să citească sau să audă despre alte personaje, animale care au depășit probleme similare, oferindu-le posibilitatea de a aplica ceea ce au învățat din povesti.
Ce se întâmplă atunci când citim o poveste terapeutică? În prima fază, apare etapa de identificare și de proiectie. Acest lucru se referă la faptul că încep să devină evidente similitudinile între copil și personajul principal al poveștii, iar copilul se identifică cu nevoile, dorințele sau frustrările personajului. Următoarea etapă este o formă de catharsis în cazul în care copilul trăiește o eliberare emoționala a sentimentelor care pot fi exprimate atât verbal sau nonverbal. Acest lucru se datorează faptului că personajul găsește soluțiile potrivite pentru situațiile cu care se confruntă. Etapa finală se referă la învățare și integrare. Copilul are parte de comportamente pozitive, de adaptare cu care copilul se poate identifica. Lecturarea poveștii terapeutice creează un mediu propice pentru asimilarea principiilor prezentate.
Una dintre povestile preferate: teama de necunoscut. Personajele sunt Suzi-un boboc de floare și Zumi-o broscuță țestoasă.
”–Cât mă bucur că vorbești cu mine. Eu sunt o broscuță prietenoasă și curioasă. Te-am văzut boboc de câteva zile și vroiam să văd cum te transformi într-o frumoasă floare, răspunse Zumi.
–Atunci poți să mai aștepți, eu mă simt foarte bine așa și nu sunt pregătită să cunosc o altă lume, zise Suzi.
–Pot eu să fiu alături de tine și să te asigur că nu ți se întâmplă nimic. Soarele e atât de plăcut azi, oamenii ne privesc cu încântare și ne și dau de mâncare, adică…tu nu mănânci, am uitat. Oricum, eu zic să ai curaj să te deschizi. ” Care credeți că este finalul poveștii?
Gandurile Adrianei 