
De cand băieţelul meu era mic, am incercat sa pun accent pe dezvoltarea inteligentei emotionale. Ne uitam in carti sau reviste, iar eu numeam emotia personajului si caracteristicile fetei ce apareau o data cu emotia respectiva. La fel, modelarea comportamentelor nepotrivite a avut la baza identificarea emotiilor noastre. Am incercat sa evidentiez asocierea dintre o anumită situaţie şi emoţia declanşată. „Sunt tristă că ai vărsat supica pe jos, deoarece acum va trebui să curătăm şi ne va rămâne mai puţin timp pentru joacă.” Exprimarea emoţiilor de către părinţi este unul dintre cele mai eficiente modalităţi pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale la copii. Când copilul a crescut mai mare, il întrebam cand ai fost foarte fericit, cand ai fost ultima dată trist tocmai pt a-l ajuta să exerseze observarea evenimentelor şi trăirile declanşate. După ce a învăţat să identifice corect emoţiile de bază, am reuşit să modelăm şi relaţionarea socială. Era mult mai convingător să spun ”îţi aminteşti ce trist ai fost când Matei nu ţi-a împrumutat jucăria!” Te-ai fi bucurat daca ti-ar fi dat-o sa te joci. Te rog sa ii imprumuti jucaria ta!
Atunci când apar mici conflicte între cei doi copii, nu recurg la etichetarea lor ci încerc să discut cu ei ce s-a întâmplat din punct de vedere al emoţiilor. Cum crezi că se simte fratele tău? Ce ai putea face ca să iţi exprimi emoţia într-un mod potrivit? Nu vreau sa le minimizez emotiile, eu chiar cred ca cel mare e trist, dupa ce a construit un castel din cuburi, iar cel mic vine si il strica. Nu vreau sa-i spun ca nu are de ce sa fie trist, incerc sa-l ajut să găsească o modalitate optimă de a-şi exprima emoţia.
In magazinul Jucarii vorbarete a aparut un material nou, Emotiile si familia mea – Carti de joc, un set educativ util pentru dezvoltarea inteligentei emotionale la copii ce asigura pe langa latura educativa si distractia tuturor participantilor. Prin jocurile propuse copiii pot invata:
-sa recunoasca 8 tipuri de emotii si expresiile emotionale corespunzatoare
–sa isi exteriorizeze mai usor propriile emotii
–sa-i inteleaga mai usor pe cei din jur.

Setul conţine 32 de cărţi de joc color plastifiate. Cartonaşele prezintă membrii familiei: mama, tata, fratele, sora şi emoţiile exprimate de ei (bucurie, tristeţe, dezgust, regret, frică, ruşine, mirare, furie). Cartonaşele sunt realizate în aşa fel încât copilul să poată identifica trăsăturile feţei şi apoi să recunoască emoţia de pe cartonaş. Am început să le studiem şi să ne jucăm după instrucţiunile aflate în cutie. Cartonaşele oferă posibilităţi nelimitate de joc, dar şi un bun stimulent pentru a discuta despre trăirile noastre.
Colecţionează feţele

Am adunat toate feţele triste, toate feţele vesele, până la ultima emoţie. A fost un joc foarte bun şi pentru percepţia vizuală şi atenţia acordată detaliilor.
Am strâns apoi toate feţele mamei, tatălui şi copiilor. Aici băieţelul meu a remarcat faptul că fiecare emoţie, are o anumită culoare ce se repetă la fiecare membru din familie.
Adună feţele cu aceeaşi expresie emoţională

Cand un jucator are 4 carti identice, cu aceeaşi expresie emoţională, el a castigat un set si il va aseza pe masa, in fata lui. Jucatorul care a castigat cele mai multe seturi atunci cand toate cartile au fost utilizate, acela este castigatorul.
Apasă pe clopoţel

Copilul trebuia să analizeze fiecare cartonaş şi să apeze pe clopoţel când vedea o faţă bucuroasă, tristă, furioasă, etc. A fost un bun joc şi pentru viteza de reacţie.
Potriveşte cartonaşul cu personaje din poveste

Am încercat să analizăm emoţia personajului din poveste, să identificăm situaţia prin care trece şi să vedem care e cartonaşul ce exprimă cel mai bine emoţia. La fel, am încercat să ne amintim când ne-am simţit noi trişti, furioşi, am regretat anumite vorbe sau fapte.
Cum te simti?

Am realizat un cerc din cele 8 emoţii. Am decupat o săgeată, din hârtie. Eu spuneam diferite situaţii, iar copilul îndrepta săgeata spre emoţia ce a simţit-o. Am rămas surprinsă să-l aud pe copilul meu „mai spune-mi”, „acum te întreb eu pe tine”. Mi-a plăcut că a vrut să schimbăm rolurile şi mi-au plăcut situaţiile propuse de el: „Cum te simţi când vii să mă iei de la grădiniţă?” „Cum te-ai simţit când m-a durut urechea?”. Ce m-a bucurat cel mai mult a fost că am văzut altfel anumite situaţii, după ce copilul meu a indicat cum s-a simţit. Mi-am dat seama că l-am înţeles mai bine, că ne-a apropiat şi mai mult acest simplu joculeţ.
Emoţii ascunse

Am întors cărţile cu faţa în jos, iar unul dintre noi numea o emoţie. Celălalt trebuia să caute cartea corespunzătoare.
Detectivul de emoţii

Am acoperit cu o foaie, jumătate din cartonaşul de joc, iar copilul trebuia să identifice întregul şi să ghicească emoţia.
Daca doriti sa achizitionati si voi acest material, il veti gasi aici, iata si linkul http://jucarii-vorbarete.ro/produs/emotiile-si-familia-mea-carti-de-joc/ in magazinul Jucarii vorbarete. Tot aici puteţi găsi multe alte jocuri educative, materiale de logopedie si de consiliere.
Apreciază:
Apreciază Încarc...