Să crească sau să nu crească? Să crească!!!

M-am tot gândit ce să mai scriu eu pe blog. Nu am mai scris de multişor, deşi au fost momente ce meritau trecute pe blog, totuşi nu am avut timp. Încercam deci să conturez o idee ce să ajungă pe blog, despre cum ne jucăm cu Mihăiţă şi încercăm să-i dezvoltăm simţul ritmic, simţul tactil…de fapt să plutească voia bună prin aer. Totuşi tind să dau prioritate trăirilor mele interioare. Se apropie ziua de naştere a fiului nostru, prima zi de naştere! Parcă nici acum nu-mi vine să cred că avem un ghemotoc de 10 luni în vieţile noastre. Mi se pare că doar ieri l-am născut, dar timpul trece atât de repede încât parcă ieri mă gândeam că ce o să ne facem noi cu buburuza asta mică iar azi deja avem un băiat mare! Nu pot să stau departe de el nici măcar pentru o zi! Mi-aş dori să pot să retrăiesc momentul în care îl simţeam în burtica mea, îi simţeam mişcările, era mereu cu mine, lângă mine…sau momentul în care l-am privit pentru prima dată! Sunt foarte vii aceste amintiri în inima şi mintea mea, mai ales acum când ne apropiem de prima petrecere. Deja strâng idei pentru 9 iulie, am 2 reţete de tort, una pentru sărbătorit şi una pentru invitaţi.

Iată cele două zâmbete din inima mea:

Anunțuri

Începuturi pentru amintiri

Mi-am dat seama că de când s-a născut fiul meu, acesta s-a transformat într-un fel de calendar pentru mine. Orice eveniment sau situaţie ce vine în discuţie, este pentru mine „înainte să se nască Mihăiţă”, „după ce s-a născut Mihăiţă”, „în timp ce eram însărcinată”…Îmi acaparează toate gândurile, vorbele, totul se raportează la noua noastră familie, o familie cu un mic muguraş de copil! Mă gândesc acum la sărbătorile de Paşti de anul trecut, adică atunci când eram însărcinată. Ştiam doar că va fi un băieţel şi că îl aşteptăm cu emoţie, cu multă dragoste şi cu un pic de teamă. Eram curioasă să ştiu, să văd, să simt cum va arăta, cum se va relaţiona cu noi, cum ne vom descurca noi cu el, sau el cu noi…Încercam să descifrez trăsăturile mele şi ale soţului meu pentru ca să-mi dau seama cum va arăta puiul nostru! Îmi doream să fie frumos ca tăticul lui! Apoi când s-a născut am văzut amândoi că am primit în dar un băieţel perfect! Acum nu-mi vine să cred cât de mult a crescut deja băieţelul nostru, cât de multe a învăţat deja, ce frumos se dezvoltă, cum ştie să ne zâmbească şi să ne dea putere şi energie, mai ales când trebuie să-l legănăm noaptea pe la 1:00. Dar după ce adoarme, ne culcăm obosiţi şi împăcaţi, împliniţi-suntem părinţi! Acestea vor fi amintirile noastre!