Ce ne jucăm săptămâna aceasta

Luni- Să studiem constelaţiile

FotorCreated 2

Iată o idee distractivă, prin care copiii pot afla mai multe informaţii despre constelaţii.

Marţi- Să confecţionăm o rachetă

FotorCreated 3

E o idee simplă prin care putem transforma un flacon într-o rachetă.

Miercuri-Spirale de vânt

windspirals_lead_jcurrie

Activitatea ne permite să ne bucurăm de dansul spiralelor legănate de vânt, ne dă posibilitatea să confecţionăm o jucărie împreună cu copilul şi să îi dăm ocazia să înţeleagă mai bine conceptual de reciclare creativă.

Joi-Brăţări pentru dansul curcubeului

ribbondancers_final_mmacmillan

Jocul ne ajută să învăţăm culorile curcubeului şi oferă copilului posibilitatea de a-şi exersa motricitatea grosieră şi coordonarea ochi-mână.

Vineri- Aparat de clătite

P1030780

Aparatul este un bun instrument pentru jocul imaginative al copiilor.

Anunțuri

Cum creştem încrederea în forţele proprii la bebeluşi

Eu sunt de părere că încrederea în sine trebuie stimulată încă de la vârste foarte fragede. Nu cred că această încredere apare brusc la o anumită vârstă şi mai ales nu cred că apare de la sine. Aşa că, astăzi, l-am implicat pe băieţelul meu într-o cursă cu obstacole. Având în vedere că toată ziua vrea să meargă, să se caţere, să se ridice (şi devine tot mai priceput şi rapid), i-am organizat o cursă. Eu m-am aşezat într-un capăt de cameră, el în celălalt, iar între noi am aşezat trei obstacole: o perniţă, un ursuleţ şi o cutie de carton mai solidă. Mihăiţă a fost foarte atent la pregătiri, intuia că i se pregăteşte ceva. Eu l-am aşteptat în cealaltă parte a camerei, l-am chemat să vină la mine şi am încercat să-l motivez arătându-i o jucărie nouă, primită ieri. Rezultatul a depăşit aşteptările mele: Mihăiţă a depăşit obstacolele, a fost foarte încântat şi mândru de realizările lui. Entuziasmul i se citea în ochişorii lui negri. Eu l-am lăudat după depăşirea fiecărui obstacol şi l-am ajutat doar din priviri. L-am lăsat să se descurce singur, să-şi confirme chiar el că este capabil să treacă peste anumite obiecte, nu doar să meargă în patru picioare pe covor.

Mi-aş dori să fim acei părinţi care să fie capabili să stimuleze prin reacţiile lor încrederea în sine şi curajul copilului de a explora şi cunoaşte lumea ce-i înconjoară. Chiar dacă apoi trebuie să aspirăm deoarece Mihăiţă a luat un pumn de pământ de la flori şi ni l-a pus pe covor! Dar pentru mine merită, deoarece îi citesc curiozitatea în ochi atunci când îşi vede mâna neagră, cu ceva necunoscut în mânuţă…Dacă nu e voie să facă asta şi nu are voie să pună mâna acolo, atunci cum să mai aibă copilul încredere că el poate descoperi, că poate învăţa? Totuşi, acest lucru nu înseamnă libertate fără nici o regulă. Aş creşte atunci un copil ce nu se poate adapta, deoarece anumite reguli trebuie păstrate oriunde am trăi.