Un anişor, tai-tai, un pupic şi apoi ga-ga

Mihăiţă ştie să ne arate că are un anişor, ştie să facă tai-tai, ne dă pupic şi dacă îl întrebăm cum face gâsca, se aude foarte hotărât un ga-ga! Şi atunci eu mă topesc şi mă gândesc că am cel mai frumos şi mai deştept copil din lume! Şi avem şi cel mai bun tătic lângă noi! Mă bucură să văd că în fiecare zi Mihăiţă creşte, învaţă mai multe şi mai repede…dar nu-mi vine să cred ce repede zboară timpul! Parcă nu îmi dă voie să mă bucur îndeajuns de comoara noatră, vreau să savurez fiecare ga-ga şi fiecare pupic pe care îl primesc!

Cum se sărbătoreşte împlinirea unui anişor…

Mihăiţă a împlinit un anişor, aşa că ne-am bucurat împreună cu cei dragi nouă, de acest mare eveniment. Am pregătit două torturi, unul din care poate să mănânce şi Mihăiţă şi unul care era pentru toţi invitaţii noştri. M-am bucurat să văd că avem un băieţel mare, care s-a simţit foarte bine la sărbătoarea lui, a fost plin de viaţă ca în fiecare zi! I-am pregătit un tortuleţ cu mere, iar ingredientul secret a fost toată dragostea noastră. Trebuie să recunosc că am trăit de ziua lui, două evenimente: împlinirea unui anişor şi ziua în care s-a născut. Îmi era atât de vie amintirea momentelor în care s-a născut, nerăbdarea şi dorinţa care-mi dădeau putere…şi apoi marea întâlnire!
Pe lângă tort, mici la metru şi bogracs cât încape, am avut şi un mic album de poze: am înşirat poze cu fiul nostru când a împlinit pe rând o lună, două luni…până aproape de un anişor, iar la sfârşitul petrecerii am dăruit pozele invitaţilor. Mihăiţă a primit multe cadouri, multe urări, multe îmbrăţişări! Dar pentru noi cel mai mare cadou este chiar el, bucuria de a-i vedea zâmbetul în fiecare dimineaţa, de a-l strânge în braţe, de a ne distra alături de el când se dă în leagăn sau pe tobogan, de a-i fi alături în descoperirea lumii, de a-l înveli seara după ce adoarme lipit de ursuleţul lui drag şi încă lista poate continua.

9 IULIE 2010 UN ANIŞOR

De un an întreg ne bucurăm de fiul nostru! A fost un an foarte frumos, fiecare zi a fost o surpriză pentru noi, o maturizare pentru toţi trei. Ne-am jucat împreună, descoperim lumea împreună, ne înveselesc cele mai simple lucruri…dar zâmbetul fiului nostru rămâne in inima noastră pentru totdeauna. Îmi amintesc (acum un an) cum m-am dus la spital şi eram puţin egoistă deoarece mă gândeam că după nouă luni de trai în burtică, eu voi fi prima care-l va vedea…Dar de atunci am împărţit totul cu tăticul: de la nopţile lungi şi fără somn până la mâncăm suc de morcovi, sau tati ne dăm în leagăn şi încă multe altele. Mă bucur că m-am ales cu cel mai frumos copil de pe lume şi cu cel mai bun tătic!

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi i-a dat în dar!

Prima poză a fiului nostru din prima lui zi de viaţă:

Iar azi e măricel, plin de viaţă şi energie: