Ziua noastră

Ziua de azi ne-am dedicat-o nouă. Adică eu lui, el mie şi noi fiului nostru. Vremea a ţinut cu noi, a fost o zi caldă de aprilie. Am avut atâtea zile pline încât ne-am decis că ne trebuie o zi numai pentru noi. Am fugit într-un parc din oraş, cu cărucior, cu role, cu ham, mai puţin aparat de fotografiat (îmi pare foarte rău că nu l-am luat!!!). Am început cu ture de cărucior, am admirat copiii mai mari, copiii mai mici, căţeii, de fapt toată aglomeraţia din parc. Se pare că nu doar noi ne-am dedicat o zi. Între timp, tata s-a plimbat cu rolele. Apoi am făcut schimb şi s-a plimbat mama cu rolele. Lui Mihăiţă i-a plăcut tot, era doar un zâmbet, iar mie îmi zâmbea inima văzându-l. Mi-am adus aminte că vara trecută abia vroia să stea în cărucior şi acum avem un băiat mare! L-am aşezat apoi în leagăn şi nu ştiam cum v-a reacţiona: îi va fi frică sau nu? Nu am să uit niciodată bucuria din ochii lui, iar râsul lui mă va însoţi mereu! Dacă m-ar întreba cineva cum se recunoaşte fericirea, i-aş spune să vină să-l vadă pe fiul meu în leagăn, ce mult îi place, iar apoi să se uite în ochii mei şi va înţelege ce e fericirea. Apoi am plimbat copilul cu hamul, şi apoi ne-am îndreptat spre casă. Fiecare din noi a avut o zi deosebită. Bineînţeles nu puteam pleca fără să ni se spună:”Ce fetiţă frumoasă!” şi asta numai pentru că fiul nostru are un păr des, lung şi frumos. Am mai avut o surpriză acasă: am reuşit să îl conving pe fiu meu să mănânce mămăliguţă cu brânză (am găsit reţeta potrivită!).